//google analitycs
Publicitate
Categorii
Banner eXchange

Archive for November, 2013

postheadericon De la lume adunate şi de Tudor relatate

Tudor Musatescu (n. 22 februarie 1903, Campulung-Muscel – d. 4 noiembrie 1970) a fost un poet, prozator, dramaturg si umorist roman care ne-a lăsat o bogată colecţie de vorbe de duh.
Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.
Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorba goală.
De ce prostul e mărginit când prostia e nemărginită?
Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.
În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează “vezi rândunelele se duc”.
Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.
Dragostea: bătăi de inimă pentru dureri de cap, sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Femeile nu înşeală, ele compară.
Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.
O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.
Când stai de vorbă cu proştii, numai duminica e o adevărată sărbătoare.
De ce au militarii acte de stare civilă?
Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai un fost.
Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.
Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.
Nu sunt sensibil la frig, chiar şi gerul mă lasă rece.
E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.
Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.
Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi, viaţă.
Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.
Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.
Planta care le provoacă insomnii unora: laurii altora.
Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.
Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.
Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.
În ziua victoriei nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.
Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.
Amintirile unora se numesc remuşcări.
Fiecare inimă are podul ei cu vechituri pe care nu se îndură să le arunce niciodată dar le scutură din când în când.
Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una, când nu mai ai nimic nou de citit.
N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.
Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.
Una e să crezi şi alta e să fii credul.
Una e să ceri, alta să cerşeşti şi cu totul altceva să revendici.
Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.
Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.
Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.
Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.
Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea pe care, cu una singură, o duci la gură?
Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .
Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.
În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.
Era atât de urât, încât atunci când se strâmbă, părea mai drăguţ.
Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.
Suntem chit, tinere confrate. Dumneaţa nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.
Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă esti ac.
Noaptea, viteza gândului circulă în ani-întuneric.
Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?
Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.
Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

postheadericon Ca peştele în apă

Într-o cameră mai mulţi nebuni se agitau de zor. Intră doctorul şi îi întreabă:
– Ce se întâmplă măi aici?
La care unul:
– Noi suntem macaroane puse la fiert.
Zăreşte doctorul într-un colţ doi dintre ei care stăteau nemişcaţi.
– Voi de ce staţi acolo?
– Păi noi ne-am lipit de oală.