Caravana trece încet printre dune, căldură mare. Într-o vale, un Cadillac ultimul tip are capota de la motor ridicată. Din autoturism iese o blondă superbă care se adresează primului beduin:
– Domnul meu, ajută-mă! Mi s-a stricat maşina!
– Păi nu mă pricep, dar e la coada caravanei unul, Ali, care a făcut studiile în România şi poate te ajută.
– Cheamă-l încoace! spune blonda abia auzit.
Din gură în gură, se transmite mesajul şi Ali vine în faţă:
– Ce s-a întâmplat ?
– Domnul meu, îmi repari maşina?
– V-o repar… Dar ştiţi? Noi suntem treizeci de beduini pe treizeci de cămile.. O sută de neveste au rămas acasă şi noi de trei săptămâni în deşert…
– Nu ţi-e ruşine, porcule, să insinuezi aşa ceva!?
– Altfel nu vă repar maşina .
– Bine, dar cu o condiţie: vă pun la toţi prezervative.Dar nu le scoateţi, juraţi pe Allah că nu le scoateţi. Nu vreau să rămân grea sau să iau vreo boală. Eu sunt femeie serioasă, căsătorită.
Afacerea se încheie. Ali repară maşina şi, după un timp, pleacă fiecare în treaba lui.
După trei zile. Acelaşi desert. Aceeaşi caravană. Treizeci de beduini, verzi la fată, cu burţile umflate.
La un moment dat, în coada caravanei, Ali ridică ochii către cer :
– Fie ce-o fi… Rămâne, nu rămâne grea, eu tot îl scot că trebuie să fac pipi!