Dumnezeu împarte darurile lumeşti. vin oltenii, vin moldovenii, vin dobrogenii îşi iau cu toţii darurile. După o săptămână vin şi ardelenii. Dumnezeu le spune că au mai rămas doar frumuseţea şi prostia. Ardelenii stau şi cugetă, şi cugetă, şi cugetă… după un timp spun:
– Doamne am stat şi-am cugetat, şi-am cugetat şi am ajuns la concluzia că frumuseţea îi trecătoare.