Într-un sătuc de câmpie a venit un investitor străin, însoţit de asistentul lui. A bătut la prima uşă şi i-a spus proprietarului:
– Uite, eu sunt colecţionar de broscuţe. Dacă îmi aduci o broscuţă, am să îţi dau pe ea 10 euro.
Ţăranul a fugit în pădurea din spatele casei şi a luat o broscuţă. I-a dat-o investitorului, şi-a luat cei 10 euro. Apoi le-a spus vecinilor despre afacere.
A doua zi, fiecare ţăran s-a dus la investitor cu câte o broscuţă, pe care a vândut-o cu 10 euro. După câteva zile, investitorul le-a spus sătenilor:
– De azi, pentru fiecare broscuţă am să vă plătesc câte 20 de euro.
Ţăranii au dat fuga în pădure, au cules broscuţe.
După alte câteva zile, acesta s-a întors în străinătate presat de afaceri, lăsându-l pe asistentul lui să vină cu broscuţele după cel mult o săptămână. Înainte de a pleca, le-a spus:
– Dragii mei vă promit că la întoarcere am să cumpăr de la voi broscuţele cu 60 de euro bucata.
Şi a plecat, în uralele sătenilor. A doua zi, asistentul investitorului a adunat sătenii şi le-a spus:
– Fraţilor, m-am gândit la o afacere. Şeful meu se va întoarce şi vă va plăti câte 60 de euro broscuţa. Dacă vreţi, vi le vând eu înapoi pentru 35 de euro bucata, iar voi le veţi vinde cu 60. Profitul vostru va fi frumuşel. Ce spuneţi?
Sătenii, s-au adunat la sfat şi au decis că o aşa afacere nu mai prind ei. Au pus mână de la mână, s-au împrumutat pe la cunoscuţi, pe la bănci şi au cumpărat broscuţele înapoi cu 35 de euro bucata.
Asistentul investitorului a luat banii, a plecat în străinătate, iar pe săteni nu i-a mai căutat nimeni, niciodată. Au rămas cu banii daţi, cu împrumuturi scumpe la bănci şi fără să deţină nici un activ în plus faţă de ce aveau înaintea afacerii.