Dând să coboare şi ultima treaptă a modulului lunar, Neil Armstrong vede imprimate-n praful selenar nişte urme ciudate. De opinci, parcă. Îngândurat, se depărtează niţel de modul şi dă să se apropie de un crater. Din crater apare un tip neverosimil în context: cu pălăriuţă mică şi neagră şi cu chimir. Creatura întinde hotărât mâna către Armstrong:
– Servus, io mi-s Ion! Astronautul, siderat, îl întreabă:
– Şi de unde eşti tu?
– Apăi din Sibiu , dară.
– Şi cu ce ai venit aici?! continuă americanul.
– Cu brânză! No…