Iese Gheorghe pe drum şi ajunge în faţa casei lu’ Ion, care stătea la poartă.
– Bă, Ioane, hai şi-om mere la crâşmă să bem o ţuică!
– Nu vreu.
– Hai, bă, Ioane, de ce nu vrei? Ţi-e frică de femeie?
– Nu, cum să-mi fie? Tocmai mie?
– Haidem, atunci!
– Nu merg, bă, nu merg.
– Ioane, ţie ţi-e frică rău de nevastă-ta.
– Auzi, Gheorghe, tu să ştii că nici ursului nu-i e frică de câne, bă, da’ nici nu-i place cum latră.