O vulpe se uita la un corb care stătea pe o creangă şi ţinea o bucată de pâine în plisc.
– Corbule, zice vulpea, ai o voce minunată! N-ai vrea să-mi cânţi ceva?
Corbul pune pâinea sub aripă şi zice:
– Măi, vulpeo, vii cu chestii d’astea răsuflate!
Vulpea nu ştie ce să mai facă şi pleacă. Peste vreo jumătate de oră, se întoarce.
– Auzi, corbule, tu stai şi mesteci pâinea aia, iar în timpul ăsta corbul-corbilor, şeful tău, îşi face de cap cu nevastă-ta pe dealul de colo.
– Aoleu, zice corbul, şi scapă pâinea din plisc.
Morală : Dacă auzi că şeful îşi face de cap cu nevastă-ta, nu deschide gura, că-ţi pierzi pâinea.