– Leule, uite care-i situaţia, e plina toată pădurea de caca, de pipi, unde te uiţi toate tufişurile sunt pline. Aşa nu mai putem trăi, trebuie făcut ceva.
– De acord, zice leul, facem un W.C. public.
Se apucă ei şi fac un W. C. public cu gemuleţ, cu încuietoare la uşă, vopsit roz, mai mare frumuseţea Şi ca să nu-l strice cineva, l-au pus pe urs de pază. Lipseşte ursul câteva minute într-o zi, când vine înapoi, geamul spart W. C. Anchetă mare, adună leul toate animalele:
– Care aţi spart mă geamul ?
Iese iepuraşul amărât în faţă:
– Eu, leule.
– Cum aşa ?
– Pai să vezi: stăteam eu la rând la W.C. când cineva dinauntru ma întreabă: “mă, eşti mic ?”. Zic eu, “da”. El zice “ai blană?”, eu “da, am”. Pac mă înşfacă, se şterge cu mine la fund şi mă aruncă pe fereastră. Uite aşa am spart geamul.
– Bine mă, hai că eşti amărât, du-te liniştit
A doua zi iar lipseşte ursul, iar geamul spart, iar anchetă. Cine-a spart geamul, iese tot iepuraşul în faţă.
– Tot tu mă, nefericitule, zice leul.
– Da, Măria-ta. Aşteptam la rând la W.C., m-a întrebat iar care era înauntru “eşti mic, ai blană?” după care m-a luat şi s-a şters la fund cu mine, apoi m-a aruncat pe fereastră.
– Gata, zice leul, nasol de tine, poţi pleca.
A treia zi, aceeaşi chestie, iar anchetă.
– Cine a spart geamul? întreabă leul.
Iar iese iepuraşul:
– Asta-i culmea, din nou tu, mă?
– Da, leule, stai să vezi cum a fost. Stăteam eu pe W. C. azi şi aud pe cineva că mişcă la uşă. Zic: “eşti mic?” el zice da, l-am luat, m-am şters la fund cu el şi am sărit pe fereastră.
– Pai tot tu?
– Da, că era ariciul.