Vine într-o zi un vechi prieten în vizită pe la mine şi-mi zice:
– Cum o mai duci, Costele? Te descurci aici?
– Destul de rău, prietene, îi zic, deschizând gemuleţul. Sunt condamnat pe viaţă.
– Îngrozitor! Îmi pare rău să aud asta. Totuşi, trebuie să fii optimist, între timp se pot schimba multe.
– Nu cred, îi spun. Sentinţa a fost clară: „Până când moartea vă va despărţi”…