Într-un compartiment de tren călătoresc un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate o litră de pălincă, slănină, pită, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce cu poftă, trăgând din când în când şi din pălincă… Olteanului i se face de o duşcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că ţuica e pe terminate, îşi ia inima în dinţi şi se apropie de ardelean:
– Mă cheamă Ion!
– Apăi, no, dacă te cheamă,… du-te…