Ieri, de bună voie și forțat de consoartă, am purces la mici reparații preliminarii zugrăvelii. Am cumpărat un săculeț de glet și, respectând instrucțiunile, am preparat pasta, după care mi-am deschis o bere. După timpul de așteptare indicat pe ambalajul săcuțului, mi-am mai deschis una, pentru că maglavaisu n-a ajuns la consistența unei „paste de lucru”, care, consistență, n-a apărut nici după a treia doză, menținându-se la aspectul pastei de dinți. După ce-o scuipi… La a patra bere, a intervenit nevastă-mea:
– Da’ dac-am pune niște griş… şi-un ou?