Într-un sat, Mitică ajunge acasă seara târziu, beat turtă. Văzându-l, nevastă-sa îl ia la rost:
– Unde-ai umblat până la ora asta, nenorocitule, iar ai stat la crâşmă?
– Nuuuu, femeie…. Am fost la cafetărie…
– Unde?! La „cafetărie”? începu ea să râdă. Nici nu mai poţi vorbi ca lumea, de beat ce eşti!… Poate la „cofetărie” ai vrut să zici!
– Nu… Ai auzit bine, la cafetărie.
– Aha… Şi ce-ai băut acolo, mă rog?
– Cafe… şi tărie.