Pe timpul socialismului înfloritor, moldoveanul era sergent la un pluton de ardeleni şi-l pedepseşte pe soldatul Ion să nu-şi ia permisie duminica şi să măture în sala de comandă a rachetelor nucleare. Ion era foarte supărat şi tot măturând prin sală se gândeşte:
– Las’ că mă slobozesc eu şi-l prind pe şoldovean şi am să-i dau uite aşa o pălitură…
Şi lovi cu coada măturii în panoul de comandă al rachetelor, spărgând câteva butoane. Pe un ecran apărură imediat câteva puncte albe care au început să se coloreze verde-roşu, roşu-verde,… apoi linişte. Speriat soldatul crezu că a stricat aparatul aşa că se duse şi mărturisi totul la sergent. În măreaţa sa înţelepciune de urmaş al lui Pârcălab-Vodă, moldoveanul se hotărî să ţină o cuvântare a doua zi trupei:
– Soldaţi, camaradul vostru a fost sincer şi a recunoscut că a spart câteva butoane la tabloul de comandă al rachetelor. Eu propun să-l iertăm, că-i de-al nostru şi prin muncă patriotică să reparăm aparatul. Cât despre ăia din Australia şi Noua Zeelandă, mai dă-i in p*zda mamii lor de capitalişti!