Mergeam pe trotuar şi cum iarna e gheaţă peste tot iar eu eram în pantofi, la un moment dat am alunecat şi era să dau cu fundul de pământ, când, deodată, ca din senin, un băiat chipeş, frumos, cu ochi albaştri ca cerul, m-a prins în braţele lui puternice, s-a uitat lung la mine, privirea noastră s-a intersectat şi el mi-a zis cu o voce blândă:
– Fă, proasto, uită-te pe unde mergi, că o să îţi spargi făţăul şi-ţi dă borşul pe trompetă!