Manifestatie mare, dar mare cât marea. Lumea strigă:
– Ceauşescu, PCR! Ura! Ura!
Unul singur, mai amărât, stă mai în spate şi nu spune nici-un cuvânt. Un securist se apropie de el şi îl întreabă:
– Ce faci tovarăşe, de ce nu strigi „ura”?
– Sunt răguşit, răspunde cel interpelat, dar ura e aici, în suflet.