Un tânăr tehnician şi şeful lui, călătoresc cu trenul prin munţi în drumul spre Wichita. Singurele locuri pe care le-au gasit sunt într-un compartiment faţă în faţă cu o tânără şi bunica ei. După un timp, este evident faptul că tânăra şi tehnicianul se plac deoarece îşi aruncau ocheade. În curând trenul trece printr-un tunel unde întunericul este negru ca smoala. Deodată se aude un sărut, urmat de o palmă. După ce trenul iese din tunel, cei patru stau nemişcaţi fără să spună un cuvânt. Bunica se gândeşte în sinea ei: „A fost foarte obraznic tânărul acesta pentru că a avut tupeul să o sărute pe nepoata mea. Mă bucur că l-a pleznit.”
Şeful tehnicianului se gandeste “Nu credeam ca tinerelul ăsta are atât curaj încât să sărute fata dar sigur aş fi preferat ca ea să nu-l fi ratat pe el atunci când m-a pălmuit pe mine!”
Tânără femeie îşi zice: „Mă bucur că tipul m-a sărutat, dar aş fi dorit să nu-l fi pălmuit bunica!”
Tehnicianul stătea cu un zâmbet satisfăcut pe faţă, gândind: „Viaţa este bună. Cât de des are cineva şansa de a săruta o fată frumoasă şi de a-şi pălmui şeful în acelaşi timp?”