Un om de afaceri se duce la Vatican şi cere o audienţă la Papa însă toată şleahta de cardinali, mitropoliţi, călugări, popi ce serveau papei s-au opus, cerându-i omului să le spună lor ce are să-i transmită. Omul a insistat totuşi, spunându-le că trebuie neapărat să-l vadă personal pe Papa. Într-un sfârşit, i s-a acordat audienţa, a intrat la Papă, s-au închis uşile dar cei de-afară au rămas ascultând la uşă, fără margini de curioşi să afle ce are e spus omul. Peste puţin timp îl aud pe vizitator:
– O jumătate de milion de euro!
Papa:
– Nu pot, îmi pare rău…
– Un milion de dolari!
– Îmi pare rău dar nu pot accepta.
– Două milioane de dolari…
– Îmi pare rău, domnul meu, dar nu pot accepta…
Iese omul val-vârtej din cabinet, după care intră rapid consilierii papei:
– Părinte, am auzit ce ofertă ţi-a făcut omul, înălţimea ta ştie ce nevoi are biserica, de ce n-ai acceptat?
La care Papa le raspunde:
– Voi aţi accepta ca după fiecare rugăciune, în loc de Amin, să spuneţi Coca-Cola?