Am bătut la ușa vecinei mele aseară și i-am spus:
– Am o veste buna și o veste proastă.
– Care e vestea proastă? m-a întrebat ea.
– Pisica ta… Tocmai ți-am izbit-o cu mașina.
– O, nu!… zise ea, izbucnind în lacrimi. Și vestea bună?
– Am glumit…
– Slavă Domnului! strigă ea. Serios?
– Da. Nu există nici-o veste bună.
Dacă te căsătoreşti din dragoste devii bărbat şi nevastă; când te căsătoreşti din comoditate, domn şi doamnă, iar din motive materiale soţ şi soţie.
Eşti iubit de nevastă, apărat de doamnă şi suportat de soţie.
Nevasta are în grija ei gospodăria, doamna casa, iar soţia banii.
Bărbatul bolnav este îngrijit de nevastă, vizitat de doamnă, iar soţia se interesează de starea lui.
Când murim, nevasta ne plânge, doamna e cuprinsă de jale, iar soţia poartă doliu.
(George Bernard Shaw)
– Ce zice rața?
– Mac-mac.
– Ce zice pisica?
– Miau-miau.
– Ce zice porcul?
– Iubito, îți jur, e doar o colegă!
Am coborât în genunchi în fața prietenei mele blonde și i-am spus:
– Ai vrea să-mi porți numele?
– Nu, a răspuns ea. Nu-mi place să mă cheme Paul.
