Verb la viitor
– Bulă, care este viitorul verbului a fura?
– Pârnaie, doamna profesoară!
– Bulă, care este viitorul verbului a fura?
– Pârnaie, doamna profesoară!
– Bulă, poţi să ne spui care este programul tău zilnic?
– Păi, mă scol dimineaţa, mă mbrac, ies pe coridor, sterg pu*a c-o cârpă… Îmi iau micul dejun, după care îmi iau ghiozdanul, deschid uşa, închid uşa, şterg pu*a c-o cârpă şi mă duc la şcoală. Acolo învăţ, mă întorc de la şcoală, şterg pu*a c-o cârpă, îmi mănânc prânzul, îmi fac lecţiile şi mă duc la plimbare, întâi şterg pu*a c-o cârpă, mă plimb, mă-ntorc acasă, şterg p*la c-o cârpă. Dup-aia cinăm cu toată familia, eu şterg pu*a cu o cârpă şi mă duc să mă culc…
– Ascultă, Bulă, eşti bolnav?
– Nu… Da’ de ce mă-ntrebaţi?
– Păi tot timpul îţi ştergi p*la cu o cârpă!
– A, nuuu! N-aţi înţeles… Taică-meu s-a ales, nu de mult, deputat în Parlament şi căcaţii ăia de vecini ai noştri, verzi de invidioşi ce sunt, tot timpu‘ ne scriu „pu*a” pe uşă!
Soţie catre soţ:
– Draga, astăzi la prânz am fost la tine la birou şi am luat din buzunarul de la vestă două sute de euro.
– Nu-i nimic, dragă, eu deja de două săptămâni nu mai lucrez acolo.
Un vânător mai tânăr urma să plece la prima lui vânătoare de tigri. Ca să nu dea greş, îi cere sfaturi unui vânător mai experimentat. Acesta îi spune:
– Ca să fii sigur că nu ratezi, aşteaptă noaptea şi când vei vedea doi ochi lucind, tragi fix între ei şi tigrul e-al tău.
După o lună, vânătorul tânăr era în spital cu mâini, coaste, picioare rupte. Vine vânătorul experimentat în vizită la el:
– Păi, bine, mă, nu te-am învăţat eu să tragi între ochi? Cum ai ajuns în halul ăsta?
– E, păi, s-au deşteptat şi tigrii. Acum umblă câte doi şi fiecare cu un ochi închis.