O jurnalistă americană lua interviu de la Albert Einstein şi îi adresă o întrebare pretenţioasă:
– Care este, în opinia dumneavoastră, diferenţa dintre timp şi veşnicie?
– Draga mea, – răspunse Einştein uşor zâmbind, – dacă aş avea timp să vă explic acest lucru, ar trebui să treacă o veşnicie ca dumneata să înţelegi.

Dinică pe la repetiţii, pe timp de iarnă la minus trei grade pe scenă, se încălzea cu prietena lui, sticluţa cu bucurii. Unul din actori vine entuziasmat la el şi-i spune:
– Ninge domn Dinică!
– Să ningă, dă-i în p*zda mamii lor! Să ningă! Că d-aia sunt plătiţi!

Actorul american Osgood Perkins, care se făcuse celebru la începutul secolului XX, juca într-o piesă în care trebuia să înjunghie pe cineva cu un cutit. În una din zile, recuziterul a uitat să pună cuţitul pe masă. Gândindu-se cum să facă să scape de situaţia penibilă, Perkins i-a tras un şut în fund actorului pe care-ar fi trebuit să-l înjunghie. În timp ce acesta se prăbuşea, Perkins a anunţat mândru:
– Din fericire, vârful pantofului meu e otrăvit!.