Portofelul pierdut
La tribunal, judecătorul:
– Şi vreţi să susţineţi că atunci aţi crezut că portmoneul găsit vă aparţine?
– Portmoneul nu, dar bancnotele îmi păreau cunoscute…
La tribunal, judecătorul:
– Şi vreţi să susţineţi că atunci aţi crezut că portmoneul găsit vă aparţine?
– Portmoneul nu, dar bancnotele îmi păreau cunoscute…
La uşă sună un rudar şi întreabă:
– Nu aveţi cumva vreo vechitură de care v-aţi putea lipsi?
– Stai puţin s-o chem pe soacră-mea!
Ion şi Gheorghe se întâlnesc la un colţ de stradă. Ion îl întreabă pe Gheorghe:
– Unde meri, mă?
– Nu ştiu! Da’ tu unde meri, mă?
– Nu ştiu!
– No, atunci hai p-aci că-i mai aproape.
Vine Ion acasă. Intră, dar în casă îl vede pe Gheorghe.
– Ce faci aici, Gheorghe?
– Aştept autobuzul.
Ion iese. Dar îi vine în minte un gând: „De unde la mine în casă autobuz?”.
Se întoarse, dar Gheorghe nu mai era: „Totuşi a venit autobuzul” – gândi Ion.
Din cugetările lui Bulă:
– De multe ori când plângi nimeni nu-ţi vede lacrimile…
– De multe ori când eşti îngrijorat nimeni nu-ţi simte durerea…
– De multe ori când eşti vesel nimeni nu se uită la zâmbetul tău…
Dar când îţi scapă un vânt o singură dată!…