Într-o dimineaţă la ţară, capul familiei le spune băieţilor:
– Azi noapte, nu ştiu care bulangiu, ne-a furat vaca…
Băiatul mai mic:
– Dacă-i bulangiu înseamnă că-i mic de statură.
Băiatul mijlociu:
– Dacă-i mic de statură, trebuie să fie Tică Slutu din Ţăndărei.
– Hai să mergem la Ţăndărei.
Au ajuns la Ţăndărei, l-au găsit pe Tică Slutu şi i-au tras o cafteală straşnică. Dar ăla nu le dă vaca – zice că n-a furat-o el. L-au mai caftit o dată dar tot degeaba. Au ajuns la judecată. Judecătorul îi întreabă:
– Dar de ce credeţi voi că e mâna lui Tică Slutu?
– Cum de ce, răspund fraţii, a furat vaca, deci e bulangiu. E bulangiu, deci e mic de statură. Daca e mic de statură, e din Ţăndărei, că acolo toţi sunt mici de statură. Iar dacă e din Ţăndărei, e clar că e Tica Slutu…
– Interesantă logică, zice Judecătorul. Dar ia spuneţi-mi voi ce am eu în cutiuţa asta?
– E o cutie pătrată – observă tatăl.
– Înseamnă că-năuntru e ceva rotund – zice mezinul.
– Dacă e rotund înseamnă că-i oranj – cugetă mijlociul.
– Daca-i oranj, e clar că-i o portocală – concluzionează fratele mai mare.
Judecătorul scoate din cutie o portocală şi adaugă uitându-se gânditor la Tică:
– Ascultă, Slutule, nu te mai încăpăţâna atâta. Dă-le ăstora vaca-napoi!