Ceasul de valoare
Se întâlnesc doi scoţieni:
– Vai, ce ceas frumos ai! Cred că te-a costat o groză de bani.
– Nici vorbă! Mi l-a vândut tatăl meu pe patul de moarte cu 4 pence.
Se întâlnesc doi scoţieni:
– Vai, ce ceas frumos ai! Cred că te-a costat o groză de bani.
– Nici vorbă! Mi l-a vândut tatăl meu pe patul de moarte cu 4 pence.
Un oltean călătoreşte cu trenul împreună cu un negru. După un timp, olteanul zice:
– Bre, da’ eşti negru!
– Da, zice negrul.
Iarăşi tăcere. După un timp, olteanul zice:
– Bre, da’ de unde eşti?
– Din Camerun.
– Camerunu’ ăsta-i departe?
– Departe.
Tăcere.
– Auzi, bre, da’ al cui din Camerun eşti?
Olteanul merge la casa de bilete:
– Vreau un bilet!
– Unde?
– Aici, în palmă!
– Dar unde vreţi să mergeţi?
– La cumnatu’meu.
– Bine, bine, dar unde stă cumnatul dv.?
– Lângă nişte prieteni!
– Dar în care sat?
– În Scorniceşti.
– Ia biletu’.
Olteanul iese pe peron şi vede că trenul tocmai a ieşit din gară. Se mai uită o dată la tren, după care se uită la bilet şi spune râzând:
– Tu poţi să pleci, biletu-i la mine.
Cică un OZN a aterizat la olteni şi primarul unui sat îi sfătuieşte pe locuitori ca, în caz că văd un extraterestru, să vorbească clar, răspicat şi nu prea mult.
Gheorghe era la coasă… coseşte el ce coseşte şi vede ceva mic, verde, şi cu ochii bulbucaţi în iarbă. Se duce la el şi-i zice:
– Eu, Gheorghe, cosaş, cosesc…
La care creatura din iarbă zice:
– Eu, Ghiţă, pădurar, mă cac!
Aflat la o rudă în Bucureşti, un oltean iese dimineaţa pe balcon să-şi scuture rogojina. Din neatenţie, se apleacă prea mult şi cade. Speriaţi, trecătorii se adună în jurul lui.
– Ce s-a întîmplat? întreabă unul.
– Nu ştiu, neică, abia picai şi eu, răspunse olteanul.