Copilul cel mic al unei perechi căsătorite vede întâmplător, cum tatăl lui se giugiuleşte cu menajera. Fuge repede la mama lui şi îi povesteşte totul. Mama îşi frânează nervii şi îi cere băiatului să nu spună nimănui nimic până îi va zice ea. Peste câteva zile, la onomastica bunicii, se adună toţi membrii familiei, în jur de o cincizeci de de persoane. Cheful era în toi când mama anunţă faptul că băiatul ei are de spus ceva. Toată lumea credea că este vorba de o poezie sau ceva învăţat la grădiniţă dar copilul spune:
– Săptămâna trecută tata a intat în aceea camera unde menajera făcea curăţenie, a îmbrăţişat-o, sărutat-o, a dezbrăcat-o de tot.
Bineînţeles că toată lumea s-a întors către tată, care a devenit roşu ca racul. Băiatul continuă apoi:
– După ce a dezbrăcat-o, s-a dezbrăcat şi el. S-au culcat, după care tata a început să-i bage menajerei între picioare… nu-mi vine în minte cum îi spune…
Băiatul se întoarce atunci către mama lui, care era deja în culmea fericirii, şi o întreabă:
– Mami, cum îi spune acelui lucru pe care tu il s*gi atunci când vine la noi unchiul Costică?