Când am avut 14 ani am vrut să am şi eu o prietenă.
La 16 ani mi-am realizat dorinţa. Am avut o prietena însă nu m-am simţit atras fizic de ea.
Student fiind, m-am împrietenit cu o femeie foarte senzuală , însă sensibila. La cea mai mică neînţelegere izbucnea în plâns şi ameninţa că se sinucide. Am înţeles ca am nevoie de o femeie echilibrata cu un caracter stabil.
La 25 de ani am cunoscut o astfel de femeie. Din păcate ea era prea previzibilă şi m-am plictisit repede.
La 28 de ani am cunoscut o femeie foarte temperamentală. Vorbea mult şi cu patos, sărea de la un subiect la altul şi era cam certăreaţă de felul ei. Nu am reuşit să ţin pasul cu ea.
Am înţeles că am nevoie de o femeie inteligentă cu caracter puternic, care ştie ce vrea şi ştie cum să-şi realizeze dorinţele.
Am avut noroc şi am găsit-o. Ne-am căsătorit. Chestia e că ea s-a plictisit repede de mine, a cerut divorţ şi a plecat cu tot ce aveam.
Astăzi, la 40 de ani, caut femei frumoase cu ţâţe mari.

Un tip face jogging în parc când, deodată, vede un bărbat de 70 de ani care stă şi plânge pe o bancă. Se apropie de el să îl întrebe ce are. Bătrânul îi răspunde:
– Viaţă ca asta nici că se poate sa fie mai frumoasă. Stau împreună cu o nimfomana de 20 ani! Dimineaţa când ne trezim, facem ∙sex∙. După aceea îmi aduce micul dejun în pat. După micul dejun facem ∙sex∙ din nou şi după aceea pot să mă culc la loc. De obicei mâncăm în oraş la prânz, într-un restaurant drăguţ, şi apoi ma culc de după-masă. Apoi iar sex şi după aceea mă pot uita toată după-amiaza la sport şi la filme vechi până ce îmi găteşte cina. Oh… şi am uitat sa iţi zic, ea este de meserie bucătăreasă După cină facem iarăşi ·sex· şi în sfârşit mă culc după o zi atât de extenuantă.
Surprins, tipul îl întreabă:
– Dar asta e viaţa perfectă! De ce naiba stai atunci şi plângi aici în parc?
La care bătrânul, printre lacrimi:
– Nu îmi amintesc unde stau!