Ion şi Gheorghe merg la Cluj să pună bani la Caritas. În tren aglomeraţie mare. Ion şi Gheorghe stau pe coridor, abia pot răsufla, la un moment dat Ion îi spune lui Gheorghe ca ar vrea sa se pişe.
– D-apoi cum, nu vezi că nu-i loc de-un ac? Mai bine întoarce-te colo către părete şi fă, că nu te vede nimeni în grămada asta.
De voie, de nevoie Ion face precum a fost învăţat. Apoi întreabă:
– No, m-o văzut careva?
– Nu, numa neşte cocoane din compartiment.
– Şi ce-o zis?
– O zis “ce grosolănie!”
– Bine, bine – grosolănie, da de lungime ce-o zis?