Un ardelean şi un oltean călătoreau împreună în tren. La un moment dat li se face foame, ardeleanul scoate slana şi chita, brişca şi apoi începe să mănânce tacticos. Olteanul scoate nişte fâţe de peşte, mănâncă niscaiva carne desprinsă de pe peşte şi pune grijuliu oasele deoparte împăturindu-le într-un ziar. Ardeleanul îl vede şi-l întreabă curios:
– Mă, oltene da’ ce faci cu oasele ‘cele?
– Oh!… Oasele astea sunt foarte bune, deosebit de sănătoase, conţin fosfor şi asta ne face pe noi olteni aşa deştepţi!
Stă ardeleanul, se gândeşte şi în final, îi propune olteanului să facă schimb de mâncare. Olteanul fu de acord şi se aruncă direct să se înfrupte din chită şi slană iar ardeleanul, cu o figură scârbită încearcă să ronţăie oasele de peşte, le scuipă şi spune:
– Mă, oltene! Bag de samă că m-ai păcălit cu oasele astea de peşte…
– Păi vezi, nici n-ai gustat bine şi te-ai deşteptat!