Era odată un scoţian zgârcit care avea un fiu. L-a dat la şcoală ca să ştie si el carte. A terminat băiatul 12 clase şi vroia să meargă mai departe la facultate. Tatăl l-a dat şi la facultate, să înveţe şi să îi fie de ajutor când va fi bătrân. Ajunge băiatul la facultate şi vede că toţi au bani mulţi şi îi scrie o scrisoare tatălui său:
„Dragă tată,
M-am acomodat foarte bine la cămin, profesorii mă simpatizează pentru că învăţ bine. Ar fi o problemă: toţi de aici au mulţi bani şi râd de mine că nu am. Te rog, dacă vrei, să îmi trimiţi şi mie 100 de lire. Promit că o să mă revanşez în faţa ta.”
După un timp primeşte o scrisoare de la tatăl său, în care era şi o bancnotă de 10 lire. În scrisoare scria:
„Dragul meu fiu,
Mă bucur să aud că înveţi bine şi că profesorii te simpatizează. Dar să ştii, măi nesimţitule, că zece lire se scrie cu un singur zero, nu cu doi!”
