Pilda ateului

O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul ca ea este atee şi-i întreba dacă sunt si ei la fel. Neştiind, de fapt, ce-i ăla un ateu şi dorind să fie la fel ca profesoara lor, micuţii au ridicat mânuţele în aer.
Dar iată şi o excepţie. O fetiţă, pe nume Ana, nu se luă după mulţime şi nu ridică mâna. Profesoara, observând-o, o intrebă de ce n-a ridicat si ea mana.
– Pentru că nu sunt atee, raspunde Ana.
Profesoara o întrebă din nou
– Dar tu ce esti?
– Sunt creştin-ortodoxă.
Puţin deranjată profesoara o întrebă pe fetita, de ce este creştin – ortodoxa.
– Ei bine, am fost crescută să-I cunosc şi să-I iubesc pe Dumnezau si pe Domnul Iisus Hristos. Bunicii au fost creştin-ortodocşi, mama este creştin-ortodoxă, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.
Profesoara enervata:
– Asta nu este un motiv, spuse ea în gura mare !. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi taică-tău la fel? Ce ai fi tu atunci ? Ai fi la fel ca ei ?
Fetiţa tăcu puţin şi… zâmbind îi zise:
– Atunci… aş fi atee !