Mamaia lui Ştefan cel Mare

Mama lui Fănică
Pe o stradă îngustă
Într-o garsonieră
Unde zac mormane într-o scrumieră
Pipă și înjură mama lui Fănică
Și suspină soața tremurând de frică
Căci azi-dimineață a plecat Fănel
Cu valută grasă într-un portofel
Trec ore rotunde la cocoși prin pliscuri
Prevestind trădarea faptelor cu riscuri.
Dar pe când mama soacră își găta mahorca
Năvăliră-n casă Bumbu și cu Borca.
-Ascundeți cafeaua, ascundeți tutunul
Ascundeți valuta, ascundeți săpunul
Sunt pe urma noastră forțe barosane
Am fugit prin gară, nu știm unde-i Fane
Dar pe când șopârlița își găta programul
Se-auzise-o piatră ce-ațintise geamul:
-Eu sunt bună mamă, fiul tău Fănică
Dar deschide ușa că plesnesc de frică
Mă-mpresoară turcii să îmi ia bocceaua
Le-am tăiat prelata, le-am șutit cafeaua.
-Cum să nu-ți deschidă mama
Numai să dosească săpunul și rama
Și Bolintineanu, cred c-a fost tâmpit
Pe străbunicul să-l țină la poartă
Ce vroia să facă pe o gloată moartă?
Și chiar de-i bătură, însă mă cam mir,
Ce câștig e-n asta și ce chilipir?
Că de pleacă turcii, ne vin rușii-n dar,
Ungurii sau cine știe ce barbari.