Vremuri de-un cot

Două babe surde se întâlnesc pe stradă:
– Ce mai faci, dragă?
– Ce-ai spus, că nu te-am auzit?
– Ce mai faci?…
– Ştii, se mărita nepoată-mea, Mărioara!
Pe lângă ele trece o tânără elegantă, cu mănuşi albe. Babele privesc în urma ei. Una din ele comentează:
– Ehe, când eram eu tânără, se purtau mănuşile aşa, până aici – şi arată în dreptul cotului. Acum văd că se poartă aşa – şi arată încheietura mâinii.
– Ce-ai spus, că nu te-am auzit?
– Pe vremea când eram tânără…
– Lasă, lasă, dacă-i băiat bun, să-l ia…