Ardeleanul la Zoo

Un ardelean se duce pentru prima oară din sătucul lui de departe la oraş, să-şi facă niste analize, şi pe drumul de la gară la spital vede o poartă mare pe care scria „Grădină zoologică”. Curios din fire, intră. Iese după câteva ore bune, absolut încântat. Îşi rezolvă treburile şi se-ntoarce în sat.
– „Ei, Ioane, cum o fo’ la spital ?” îl intrebară cei de-acelaşi leat cu el.
– „La spital o fo’ cum o fo’, da’ să vedeţi voi grădina zoologică !”
– „Ce-i aia ?”
– „E un loc aşa, mai mare, unde vezi tăt felu’ de animale, care de care mai trăznite”.
– „Ce animale ?”
– „Păi, de-un exemplu, zebra”.
– „Cum îi zebra ?”
– „Cum să vă spui io… Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile, ăla ce paşte pe şanţ ?”
– „Da”.
– „Ei, zebra seamănă cu măgaru’ lui Vasile, numai că îi colorată pe tăt trupul, când c-o dungă albă, când c-o dungă neagră”.
– „Nu se poate !”
– „Zebra ca zebra, da’ să vedeţi voi girafa !”
– „Cum îi girafa ?”
– „Girafa îi… Ştiţi măgaru’ lui Vasile ?”
– „Cum să nu !”
– „Girafa seamănă la trup cu măgaru’ lu Vasile, da’ are nişte picioare de doi metri şi un grumaz de tri”.
– „Nu se poate !”
– „Ba se poate ! Dar cel mai interesant dintre tăte îi hipopotamu…”.
– „Cum îi hipopotamu’ ?”
– „Apăi, cum să vă spui io.. Ştiţi măgaru’ lu’ Vasile?”
– „Ştim”.
– „Ei ghini, hipopotamu’ nu seamănă deloc cu el”.