Libertăţi cetăţeneşti la nemţi

În Berlin, Mohammad sta liniștit, ghemuit pe vine și scuipa pe jos printr-o gaură dintre dinți. Dintr-o dată apare o zână și spune:
– Sunt zâna social-liberal socialistă! Am venit la tine ca să-ți îndeplinesc trei dorințe!
– Uite, ce dinți am în gură! Vreau să-i am pe toți și reparați!
Nici n-a terminat bine Mohammad să rostească aceste cuvinte, că imediat a fost promulgată legea privind tratamentul și protetica gratuite pentru străini asistați social, și gura lui a început să strălucească albă ca zăpada, cu un zâmbet ca de Hollywood.
– Mi-e dor cele patru neveste și cei cincisprezece copii, precum și de părinți, frați și surori, și încă de părinții , frații și surorile soțiilor mele! Vreau ca noi toți să locuim într-o vilă de lux și să avem o mulțime de bani!
Nici n-a terminat bine, că Mohammad s-a pomenit într-o vila frumoasă! Pe masă era textul legii cu privire la reîntregirea familiei pentru străini asistați social și multe chitanțe bancare cu informații despre beneficiile primite. Casa era complet mobilată și utilată cu aparatură electrică necesară, în conformitate cu Legea privind ajutorul pentru achizitionarea de mobilier si aparate de uz casnic, acordat strainiilor asistați social.
Fericit, Mohammad aproape nu știe ce să mai ceară zânei la ultima dorință. Și a rugat-o:
– Vreau să fiu un german adevărat și nu numai de cetățenie. Vreau să fiu blond cu ochi albaștri și ca numele meu să fie Fritz Schulz!
Înainte de a termina de spus, toate au dispărut iar el însuși s-a pomenit blond cu ochi albaștri dar ghemuit și scuipând pe jos, printre dinți găuriți.
– Ce s-a întâmplat? a întrebat el pe zână.
– Nu vă e rușine, domnulel Schulz, să cerșiți de la stat! Trebuie să vă purtați singur de grijă! Mergeți și căutați-vă un loc de muncă!