Un bătrânel ce locuia singur la periferia Sibiului avea o mică grădină în faţa casei pe care încerca să o sape pentru a planta roşii. Pământul era însă tare iar el nu mai era în putere. Singurul său fiu, care obişnuia să îl ajute pe lângă casă, era acum în Spania în închisoare. Fiind foarte amărât, îi scrie fiului său:
Dragul meu fiu,
Sunt foarte trist, deoarece nu cred că voi planta nimic anul acesta în grădină. Pământul este prea tare pentru puterile mele. Ştiu că dacă ai fi fost aici, asta nu ar mai fi fost o problemă. Ştiu că te-ai fi bucurat să mă ajuţi. Îmi este dor de tine, fiul meu,
Tatăl tău iubitor
Câteva zile mai târziu, bătrânul primeşte o scrisoare de la fiul său:
Dragă tată,
Nu săpa grădina! Las-o aşa, acolo am îngropat cadavrele!
Cu dragoste,
Fiul tău
În dimineaţa următoare, câteva dube de poliţie au sosit la faţa locului, poliţiştii săpând în toată grădina pentru a căuta cadavre. Negăsind nimic, oamenii legii îşi cer scuze bătrânului şi pleacă. Spre prânz, bătrânul primeşte o altă scrisoare de la fiul său:
Tată,
Asta e tot ce am putut să fac pentru tine de aici. Acum te poţi apuca de plantat!
Cu drag,
Fiul tău
