Un poet se plimbă printr-un parc imens, afundat în gândurile sale, când, deodată, din spatele unei tufe de flori apare o tânără cu o faţă extraordinar de frumoasă. Inspirat de minunata apariţie, decide să-i scrie o poezie acolo, pe loc. Se caută, dar nu găseşte nimic pe care să scrie poezia, ci doar un pix. Atunci, timid, o întreabă pe prea frumoasa domniţă:
– Nu vă supăraţi, aveţi din întâmplare nişte hârtie?
– Îmi pare rău, n-am, şi eu m-am şters cu frunze de brusture.
Conectare
Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs
Ați uitat parola? obține ajutor
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.
