Corida spaniolă

Un turist vizitează Spania. Plimbându-se pe străzile Madridului intră în cel mai arătos restaurant. Se aşează la masă şi studiază meniul. Se apropie chelnerul şi întreabă:
– Domnul ce serveşte?
– Vă rog să-mi aduceţi cea mai scumpă şi mai reprezentativă mâncare spaniolă.
– Avem aşa ceva, dar o să vă coste binişor.
– Nu contează. Dar vă rog să fie ceva exclusivist!
– Imediat!
Cam într-o oră vine chelnerul şi-i aduce un tacâm generos cu două găluşte cât pumnul, ornate cu cele mai deosebite ierburi şi cel mai scump sos. Clientul le savurează din plin. Mulţumit cere nota şi zice.
– Să ştiţi că n-am mai mâncat nimic mai gustos. Cum se numeşte acest fel de mâncare?
– „Corida”, domnule. Găluştele alea delicioase nu sunt altceva decât testiculele taurului sacrificat astăzi pe Plaza de Toros. Vă costă 5 mii de euro.
Uimit de preţ, clientul achită, dar rămâne, totuşi, satisfăcut. Peste o lună iar vine în Spania, intră cu prima ocazie în acelaşi restaurant şi fără să aştepte meniul, strigă chelnerului cu un gest amical:
– Prietene, „Corida”, te rog.
Chelnerul dă din cap afirmativ şi solemn, după care îi aduce într-o oră tacâmul. De data asta găluştele erau minuscule, dar la fel de bogat ornate. Turistul nostru le-a mâncat şi a cerut nota.
– 10 mii de euro!
– Păi cum se poate una ca asta! se miră clientul. O lună în urmă mi-ai adus un tacâm generos şi acum îmi aduci chestia asta minusculă la un preţ dublu?
– Ştiţi domnule, dumneavoastră aveţi un noroc deosebit: astăzi pe arenă a fost ucis toreadorul.