Era odată un actor, frumuşel de felul lui, mai la începuturile carierei… deci forţat de împrejurări să joace cu „plăcere” în orice film i se propunea. La un moment dat presta rolul de soţior şi familist convins… avea o mică problemă cu cea care presta alaturi de el ca nevastă, prea scundă, rahitică şi nasoală. Dar deh, fiind la început de drum, strângea din dinti şi se descurca. La un moment dat, pe când se bălăcea el cu abnegaţie între beţişoarele cele scurte ale consoartei din film, aceasta, plină de sine de felul ei, îl întreabă galeş:
– Oh, iubitul meu, nu-i aşa că, totuşi, am şi eu ceva frumos în mine?
La care actoraşul nostru îi răspunse prompt:
– Oh, da desigur, dragă… dar aşteaptă o secundă… îl scot imediat.
Conectare
Bine ați venit! Autentificați-vă in contul dvs
Ați uitat parola? obține ajutor
Recuperare parola
Recuperați-vă parola
O parola va fi trimisă pe adresa dvs de email.