Cal mare
de Ion Pribeagul
A venit la doctorul Smilik
Doamna Sprinţa Rosenstock,
– Doctore, de două zile
Nu mă simt bine deloc.Simt în corp o-nfrigurare
Ce mă trece tam-nesam
De la cap până-n picioare
Ia vezi, doctore, ce am?Doctorul îşi ia o lupă
Şi se uită în ochi drept
O palpează pe spinare
Apoi delicat pe piept
O ascultă cum respiră
O mai ciocăneşte un pic
Şi satisfăcut îi spune:– Doamna mea, nu ai nimic!
Tensiunea e normală,
Pulsu-i iarăşi regulat…
– Da, dar nu dorm toată noaptea
Şi mă zvârcolesc în pat.
– Eh, la vârsta dumitale
Şi zglobie, şi frumoasă
Se strecoară câteodată
O afecţie curioasă
Nu e caz de-ngrijorare
Dumitale-ţi trebuieşte
Un remediu de calmare!– Asta este! De cal mare!
Sare doamna radioasă
Un remediu de cal mare
Că de cel mic am şi-acasă!
