Viaţa la nouăzeci de ani

Un moşneag de nouăzeci de ani stătea pe o bancă în parc, plângând. Un tip trece pe lângă el şi-l întreabă de ce plânge. Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Iubesc o fată de douăzeci şi cinci de ani…
– Şi ce-i rău în asta? întreabă tânărul.
Continuând să plângă, moşul răspunde:
– Nu înţelegi… În fiecare dimineaţă, înainte ca ea să plece la lucru, facem dragoste. În pauza de prânz vine acasă, îmi pregăteşte masa şi apoi facem din nou dragoste. Seara vine acasă cât de repede poate şi mai facem o repriză. Iar după cină, toată noaptea facem dragoste în continuu…
– Bine, dar ai o relaţie pe care şi-ar dori-o orice bărbat, mai ales la o vârstă aşa de înaintată. De ce plângi?
Printre lacrimi, bătrânul răspunde:
– Am uitat unde stau…