Draga mea, nu fii nervoasă,
S-a-ntâmplat netam-nesam:
Cu maşina înspre casă
Prin furtuna conduceam.
Când deodată din şanţ apare
Drept în faţa ochilor
O… ceva, o… arătare,
Şi-am frânat să n-o omor.
Era palidă şi trasă,
Udă, plină de noroi
Şi i-am zis:
Hai, te iau acasă
Să manânci ceva la noi.?
S-a spălat, i-am dat mâncare
Şi-o cămaţă, dar nu-i bai
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.
I-am dat fusta de mătasă
Şi-un pulover galben-pai.
Fiindcă te făceau cam grasă,
Tu nu le mai foloseai.
Rupţi, pantofii din picioare
I-am schimbat, o bucurai!
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.
Când să plece de la mine
M-a-ntrebat pe-un ton şoptit:
Nu mai ai cumva, creştine,
Şi-altceva nefolosit?