Un bâlbâit în tramvai întreabă pe cineva:
– N… nnnnn… nnnnnnu vvvă ssssupăraţi, c… ccccc, ccccât, cât e ceasul?
Ăla nimic, tace mâlc. Din nou, bâlbâitul insistă:
– N.. nnnu vvvvă ssssuppppăraţi, cccc cccccât cât e ceasul?
Nici un răspuns nici de data asta. La staţia următoare, coboară bâlbâitul din tramvai, iar dupa ce se închid uşile, cineva îl apostrofează pe cel întrebat:
– Bine domnule, dar nu puteai să-i spui bietului om cât este ceasul?
– D… Dddddda ccccce, vvvvv vvvvvvoiai ssssssă ccccc ccccccreadă cccccă fac mmmm mmmmişto ddddde el?

Într-un mic orăşel din SUA, avocatul acuzării cheamă primul martor, o bătrânică simpatică. Văzând-o cam emotionată, începe cu o întrebare de complezenţă:
– Doamnă Jones , spuneţi-mi dacă mă cunoaşteţi…
– Dacă te cunosc? Dar bineînteles că te cunosc, domnule Williams , te ştiu de când erai un băieţel! Ai fost o mare dezamăgire pentru mine. Minţi, manipulezi oamenii şi-i vorbesti pe la spate şi faci afaceri necurate cu maşini! Dar cel mai rău este că-ţi înşeli fără ruşine nevasta!
Înmărmurit, avocatul încearcă să schimbe discuţia si îngaimă:
– Doamnă Jones, dar pe avocatul apărării îl cunoasteţi?
– Hm! Desigur că îl cunosc şi pe domnul Bradley. E leneş, ia mită şi e cam beţiv… Competenţa sa ca avocat este pur şi simplu îndoielnică. A, şi să nu mai spun că-şi înşeală soţia cu trei amante! Una dintre ele e chiar sotia ta!
În murmurul sălii, judecătorul le cere avocatilor să se apropie:
– Ascultaţi, nenorociţilor, dacă vreunul dintre voi o întreabă pe bătrână dacă mă cunoaşte, vă bag în puşcărie pe amândoi!

Erau odată doi bikini. Şi unul dintre ei îi spune celuilalt:
– Mamă cât mă bucur că a venit vara!
– De ce, mă?
– Pentru că atunci când stăpâna mea merge la film, se îmbracă în fusta mini şi cu ocazia asta pot ca să văd şi eu filmul.
– Eee, stăpâna mea când merge la film, pe mine mă bagă în geantă.