Un tip şi-o tipă la cinematograf, în ultimul rând, filmul prost, întuneric, se giugiuleau. La un moment dat, tipul se încălzeşte rău. Începe s-o întrebe pe gagică:
– Ia spune, mă, ai cui sunt ochii ăştia frumoşi?
– Ai tăi, dragă, ştii foarte bine…
– Da’ gura asta asta roşie, plină, senzuală, a cui e?
– A ta, dragă, ştii foarte bine, da’ lasă asta acuma, suntem la film, ne aude lumea…
Tipul nu se lăsă, că-l luase flama… Îi băgă o mână sub tricou.
– Da’ sânii ăştia meseriaşi, rotunzi, tari, ia spune, ai cui sunt?
– Ai tăi, da’ taci dracului din gură, termină acuma, ne aude lumea. Mergem pe urmă acasă şi facem ce vrei tu, acuma potoleşte-te!
Tipul, nimic, tot mai excitat. Îi băgă mâna sub fustă…
– Da’ pi*da asta a cui e?
Tipa, atinsă la punctul sensibil, ce dracu’ să mai zică?
– A cui e pi*da asta? Spune?
Tipa, nimic…
– Pi*da asta a cui e? Vreau să ştiu!
La care o voce din sală:
– Aprindeţi, dom’le, lumina, că a găsit unul o pi*dă şi nu ştie a cui e!