Cică un tip, tînăr militar, venea acasă mereu noaptea tîrziu şi zdrang, zdrang cu cizmele de perete după ce le descălţa. Într-o zi, vecinul:
− Auzi, vecine, te rog mult, nu mai izbi dracului cizmele alea de cîte ori vii acasă că mă ţii aşa de luni de zile şi ma tot trezeşti în miez de noapte.
Vine militarul a doua zi, iar noaptea tîrziu, zdrang prima cizmă şi-şi aminteşte: „Aoleo, am uitat de vecinu. Ia s-o pun eu p-asta uşurel jos. Sper că nu l-oi fi trezit deja.” După vreo oră, vecinu la uşa ăstuia:
− Bai vecine, izbeşte naibii şi cizma ailaltă să mă pot culca odată.