Pe patul de moarte, Mitică încearcă să împartă averea cuniscuților:
– Draga mea nevastă, având în vedere starea mea critică, scrie te rog în testament ultimele mele dorințe: „Las mașina mea unchiului meu drag”.
– Iubitule, dar de ce nu o lași fratelui meu, Pandele?
– Ei şi tu… „Las lui Cornel vărâ-miu de la țară, toată garderoba mea”.
– Dar de ce nu o lași lui Mitică, cumnatu’?
– Eh… „Las lui tanti Ionica…”
– De ce nu Sânzianei, verișoara mea?
– Ascultă nevastă, cine moare aici? Mor eu, sau mori tu?