Criticilor mei

Am auzit un zgomot ciudat din camera fiului meu aşa că imediat am fugit sus şi l-am găsit atârnat în ştreang. Un bilet era jos pe care scria: „Nu mai pot să accept atâtea kritici!”
Imediat l-am dat jos ş-am reuşit să-l resuscitez. Cum stătea el fără vlagă în braţele mele, i-am dat două palme după care a deschis încet ochii şi i-am spus:
– Băi analfabetule, critici se scrie cu C nu cu K!