De râsul calului

Era un ţăran cu un cal. La un moment dat, se apropie unul de el şi-i zice :
– Bade, dacă o să fac calul să râdă, îmi dai un kil de brânză ?
– D-apoi, fă-l să râdă şi-om mai vedea.
Se duce ăla la cal, îl ia, îl duce într-un hambar, când iese după câteva secunde, calul râdea în hohote.
– Vezi bade că l-am făcut să râdă ?
– Văd, domnule, minunăţie mare!
– Acum, dacă-l fac să plângă, îmi mai dai un kil?
– Hai s-o văd şi p-asta.
Ia ăla calul din nou, îl duce în hambar, iese iar după câteva secunde cu calul care plângea cu lacrimi de crocodil.
– Eşti tare, nene, dar zi şi mie, să nu mor prost, cum l-ai făcut să râdă şi să plângă asa?
– Păi prima oară i-am zis că am pu*a mai mare ca a lui şi l-a umflat râsul, după aia i-am arătat-o !