Praf de purici

Un ardelean era vânzător ambulant într-un tren şi striga, trecând din vagon în vagon:
– Praf de pureci! Praf de pureci!
– Aş dori şi eu, devine interesat un călător.
Îi dă ardeleanul o punguţă, la care clientul îl intreaba cum se foloseşte.
– Apoi no, fii atent, zice ardeleanu, prinzi puricele, îi caşti gura, îi bagi praf de ăsta pe gât şi mintenaş puricele moare!
Stă omul nostru şi se gândeşte, apoi îl întreabă, mirat:
– Dar n-ar fi mai simplu, dacă tot prind puricele, să-l strivesc între unghii?
– No bine, mere şi-aşa, mere şi-aşa…