A venit Ilie
S-o ia pe Mărie…
El a sărutat-o
Şi a înflorat-o,
Punându-i în păr
O floare de măr.
Însa Băsălie,
Şmecher, cum se ştie,
Iute a furat-o
Şi a de… florat-o.
După cununie:
„Iar amu’, Mărie”,
O-ntrebă Ilie,
„Copilaşu’ ista…
Îi din Băsălie?”
La care Mărie,
Spuse cu tărie:
„Cum să crezi tu oare
O aşa prostie?…
Toată lumea ştie
Că-i din flori, Ilie!”
