Nopţi de pomină

Erau trei fraţi de la ţară care munceau în Bucureşti şi stăteau cu chirie într-o garsonieră. Într-o zi vine fratele cel mare şi le spune celorlalţi doi:
– Fraţilor, deseară veniţi şi voi mai târziu acasă că vin şi eu cu o tipă.
Se întorc fraţii mai târziu acasă, pe la 10 seara bat la uşă, nu răspunde nimeni, mai bat o dată când abia le deschide fratele cel mare uşa:
– Bă frate, ce deschizi aşa de greu? Câte numere ai dat?
– 5.
– Şi femeia unde e?
– E leşinată în pat.
Dupa o săptămână vine fratele mijlociu şi le spune:
– Bă fraţilor, deseară veniţi şi voi mai târziu acasă că vin şi eu cu o tipă.
Vin ăştia pe la miezul nopţii, bat la uşă, nu răspunde nimeni, mai bat o dată când de abia le deschide fratele uşa:
– Băi frate, de ce deschizi aşa de greu? Câte numere ai dat?
– 10.
– Şi femeia unde e?
– E leşinată în pat.
Dupa o săptămână vine fratele mic şi le spune:
– Fraţilor, deseara veniţi şi voi cât de târziu puteţi acasă că vin şi eu cu o tipă, acum a sosit şi rândul meu.
Vin ăştia pe la două noaptea, bat la uşă, nu răspunde nimeni, mai bat o dată şi încă o dată, nimic. Până la urmă fratele mare sparge uşa, intră în casă şi îl vede pe frati-su în patru labe venind spre uşă ca să le deschidă:
– Hai frate, de ce nu ne deschizi uşa? Ne-am şi speriat, am crezut că s-a întâmplat ceva cu tine. Câte numere ai dat?
– 15.
– Şi femeia unde e?
– Nu a venit.