Ungurul prefect de Oltenia

Jurnalul unui prefect maghiar ajuns la olteni:
Ziua 1: Cred că azi fost zi liber la ei. Nu venit niciuna din angajat. Plimbat prin biroul meu lung şi lat. Deschis fişet acte oficial dar plin de o beutur tulbure. Oare unde ţinut la ei dosare?
Ziua 2: Nu fost ieri zi liber. Verificat în calendar, fost miercur. Poate nu lucrează miercur la ei! Dar nici azi nu venit!?! Am vrut dau telefon, dar nu am gasit agenda…. Toate sertarele plin cu acel beutur tulbur…
Ziua 10: Azi fost un secretara care zis ceva care nu înţeles la mine şi plecat nervos! Oi, oi! Gustat o pahar din acel bautur tulbur găsit în seif… Puţin acrişor…
Ziua 20: Aici nimeni nu vorbesc ungureşte. Toţi nervos că nu pricepe la ei. Oare e politic corect să învăţ eu românesc? Hmm,… băuturul acela tulbur nu e chiar rea.
Ziua 30: Descoperit întâmplare un caset cu muzica folcloric ţi prinde bine sa învăţ romaneşte. Azi putut spune unei director apa-canal-investiţii europene:
„Dunare daca n-aveam / Jiul Dunare-l faceam la noi!”
Simpatica băiat. Am băut cu el, puţin, din acel bautur tulbur… excepţional…
Ziua 100: La ce să munceşti în fiecare zi? M-am dat lovit şi am drojdit nişte zaibăr cu nea Stelică, subprefectul.
Ziua 200: Fatal, treaba merge bine, unsă. Fură toţi în prefectură. Puserăm un CD cu Maria Dragomiroiu şi ne făcuram muci. L-am trimis pe Stelică la Segarcea, după două vedre de molan, să nu rămânem pe uscat.
Ziua 300: Nenică, ăştia din UDMR chiar mă enervează. Mă sunară de la partid, să mă întrebe cum stau cu nu-s-ce investiţie. O să-l sun pe Stelică, când s-o-ntoarce cu cisterna de la Panciu.
Ziua 350: Mimişor, secretara zice că mă tot căutară unii din UDMR. Am pus-o saăle zică că sunt într-o şedinţă. Sanchi, bătuse Craiova acasă şi ne făcurăm pulbere. Ce treabă au ungurii cu Doljul?
Juvete Attila